Istoric // Curtea Domnească Piatra-Neamț

Expozitia Curtea Domneasca Piatra Neamt
Istoric

Informaţiile documentare coroborate cu cercetările arheologice au permis identificarea şi datarea ansambului medieval cunoscut de noi sub numele de Curtea domnească şi care era compus – se pare – din: Casele domnești, Biserica cu hramul Sfântului Ioan Botezătorul şi turnul din imediata apropiere. Conform acestor date, momentul ridicării acestui ansamblu se poate stabili undeva în ultimul deceniu al veacului al XV-lea. De asemenea, cercetările arheologice desfășurate până acum sunt în măsură să evidențieze urme de locuire mai veche din perioada medievală. În principal este vorba de urmele unei locuințe, posibil atelier ce a fost datată, pe baza unor monede de tip gros emise în vremea domnului Petru I Mușat (1375-1391), spre sfârșitul veacului al XIV-lea sau inceputul celui următor. Date precise avem doar în privinţa bisericii şi a turnului, pisaniile acestora fiind foarte clare. Astfel, pentru Biserica Sfântul Ioan Domnesc se menţionează că s-a început „a se zidi în anul 7005 <1497>, iulie 15 şi s-a sfârşit în anul 7006 <1498>, iar al domniei sale anul al 40 şi doilea curgător, luna noiembrie, 11 zile”, în timp ce pentru turnul-clopotniţă se aminteşte că s-a zidit „în anul 7007 <1499>, iar al domniei sale anul al 40 şi treilea curgător, octombrie 28”. Cât priveşte Casa domnească, se pare că aceasta a fost ridicată ceva mai devreme, căci într-un document din 1491 aprilie 20, sunt pomenite satele „<Zăneştii şi Stolnicii> şi Faurii, mai jos de gura Cracăului, care acele sate au fost din ocolul curţilor noastre de la Piatra”, semn că acestă instituţie, cunoscută sub numele de curte domnească exista deja şi că, implicit, dispunea de un edificiu în care să funcţioneze.

Curţile din Târgul Pietrei au fost înzestrate încă de la început cu mai multe sate. După cum se ştie, aceste sate domneşti, au fost subordonate unor centre urbane şi militare, iar acolo unde au existat şi curţi domneşti, direct acestora. De-a lungul veacurilor sunt arătate ca făcând parte din ocolul domnesc al Curţii domneşti din Piatra un număr impresionant de sate, şi anume 26, cel mai mare din Ţara Moldovei. Acestea aveau o organizare proprie cu obligaţii diferite faţă de celelalte sate din restul ţinutului.

În privinţa organizării, ocolul domnesc era pus sub ascultarea unui urednic sau vornic. Cel dintâi urednic menţionat în acte a fost un oarecare Petrea aprodul, despre care aflăm la 1617 aprilie 4 că „ a fost şi urednic în târgul Piatra” în zilele lui Ştefan Tomşa. Ca reprezentant al domniei, urednicul avea atribuţii multiple, acestea ţinând în mod deosebit de buna funcţionare şi administrare a curţii domneşti şi a ocolului ce o deservea. La acestea se mai adaugă atribuţiile fiscale şi judecătoreşti, precum şi punerea în aplicare a diverselor porunci domneşti.

De pe la mijlocul veacului al XVII-lea, pe fondul trecerii spre epoca modernă, Curtea domnească începe a-şi pierde din rosturile ei iniţiale, încetul cu încetul risipindu-se şi intrând într-un proces de înstrăinare şi degradare a construcţiilor. Casele domneşti au avut cel mai mult de suferit. Cele mai clare mărturii în acest sens le avem de la începutul secolului al XIX-lea, când Crupenschi Poloboc cumpără de la obştea târgului chiar locul Casei Domneşti, construindu-şi aici o locuinţă impresionantă, fapt ce, fără îndoială, avea să afecteze rămăşiţele vechii curţi. Prin aceleaşi vremuri, se pare că  aici a fost locul unde a funcţionat isprăvnicia şi îşi avea cazarma o ceată de călăraşi. Ridicarea spre sfârşitul aceluiaşi secol a clădirii Colegiului Petru Rareş au definitivat acţiunea de distrugere a ceea ce mai rămăsese din fostele Case domnești.